“If you are what you eat, I could be you by tomorrow.”
Niciodata nu mi`au placut asiaticii. Nu mi`au facut nimic saracii oameni da nu imi plac de nicio culoare. Sa fie din cauza faptului ca atunci cand ma duc acasa si merg sa fac cumparaturi cu ai mei in jur de ora 6 juma vad numa asiatici? Sa fie vorba ca m`am saturat ca oamenii sa spuna ca noi am avut comunismul chinezesc cand de fapt am avut modelul rusesc? Orice asociere cu asiaticii, nu conteaza ce tara din partea aia, pur si simplu imi starneste niste batai dure in stomac.
Si azi cautand ceva noutati pe net, prin presa, am dat peste stirea asta: “Supa de fetus uman, delicatesa pentru bogatanii chinezi”. Stirea mi`a fost procurata de cei ce au facut ca stirile de la ora 5 sa fie atat de faimoase.
AVIZ CELOR CU CU INIMI SLABE! Pun poza:
Am ramas cu ochii cat cepele, mi`am tras suflul si am dat click pe imagini. Primele imagini nu mi`au starnit cine stie ce greata sau revolta, ca deh am mai vazut pe net avorturi si stiu cum arata un fetus. Dar ultimele trei poze m`au facut sa ma intreb cine permite asa ceva. E totusi o forma de canibalism. Deci sa inteleg ca Fish si Chikatilo au fost condamnati degeaba? Pe nedrept?
Albert Fish a fost bolnav mintal si a ajuns sa comita canibalism de placere. El a fost prins datorita unei scrisori trimise catre familia unei fetite ce a ajuns sa fie victima lui. Acea scrisoare continea: “Grace sat in my lap and kissed me. I made up my mind to eat her, on the pretexte of taking her to a party. You said yes, she could go. I took her into an empty house in Weschester. I told her to reamin outside. She picked wild flowers. I went upstairs and striped all my clothes off. I knew if I did not, I will get her blood on them. When all was ready I went to the window and called her. Then I hid in the closet untill she was in the room. When she saw me naked she began to cry and tried to run downstairs. I grabbed her and she said she would tell her mama.First, I striped her naked. How she did kick, bite and scratch. I choked her to death. Then cut her in small pieces, so I could take my meat into my rooms, cook and eat it. How sweet and tender her ass was roasted in the oven. It took me 9 days to eat her entire body. I did not fuck her. Though I could have, have I wished. She died a virgin.”
Andrei Chikatilo a trait o viata grea. Te trezeai dimineata si mergeai pe strada si vedeai parti umane in gurile cainilor, vedeai la vecinul in farfurie degete umane, te intrebari de unde le procura. O copilarie destul de traumatizanta. El a ajuns sa omoare si sa consume partile genitale, sa mutileze victimele inspre a`si oferi placere.
Dar, acest articol nu are ca tema criminalii in serie ce au pasit pragul canibalismului, ci are ca tema canibalismul modern, curat. Ne`am obisnuit cum asiaticii au la baza mancaruri pe baza de caini, gandaci, maimute, sobolani. Dar sa ajunga sa deguste fetusi, e prea de tot.
Mi`e teama sa ma gandesc la ce stiri va aduce ziua de maine.
Imparatul mustelor
Dupa ceva ore bune petrecute in fata unui ecran ce transmite radiatii din cauza unor proiecte ce cu greu le`am dat de cap (tind sa multumesc: unei persoane in mod direct si alteia in mod indirect), observ ca se face ora 3 si ceva noaptea. Nefiind adormita dar totusi avand nevoie de ceva ore de somn, am zis sa ma bag in pat si sa`mi incerc norocul cu ceva filme date la teve. Neavand program am inceput sa butonez.
Si norocul o tinut cu mine: am dat peste imparatul mustelor. Nu am prins vr`o 20 de minute din inceput, dar asta nu conta. Auzisem multe vorbe de bine despre acest film (1990). Nu vazusem nici filmul, si nici cartea n`o citisem. Da, mare pacat, stiu!
Sa zic totusi despre ce e vorba: 12 copchii, cu varste pana in 12 ani, au ramas naufragiati pe o insula cu (,) capitanul lor, care acesta intr`un final moare de mana lor, din frica mai mult. Tipologia si ierarhia umana sunt bine definite. Odata cu moartea capitanului lor, grupul compact si bine organizat de baieti, devine din ce in ce mai subred, pana la urma divizandu`se in doo: un grup bine organizat, rational condus de Ralph, si un grup ce e fuarte aproape de primitivism condus de Jack. Acest din urma grup, prins in euforia vanatorii de mistreti si dornici de a fi ei cei cu ultimul cuvant de spus, ajung sa nu mai simta compasiune si remuscare chiar si atunci cand anumiti baieti mor de mana lor.
Trebuie sa recunosc ca am tresarit si am ramas socata de anumite secvente, nu cum ca efectele erau bune sau nu mai vazusem creeri imprastiati, ci pur si simplu prin simplul fapt ca acei copchii erau capabili de asa cruditate.
Finalul insa m`a lasat cu ochii mari ca cepele. Ralph ajunge sa fie ‘vanat’ de Jack si restul baietilor. Ralph incercand sa`si salveze viata fugind, ajunge pe plaja unde da nas in nas cu salvatorii pe care ii asteptau de atat vreme. Acest fapt l`a facut sa planga, iar pe vantori i`a facut sa ramana inmarmurati.
Un final brusc.
Totusi povestea nu este incheiata, si comportamentul ‘vanatorilor’ este regasit in ziua de azi in majoritatea oamenilor din jur (numa refer la capacitatea de a comite crime, desi nici acest comportament nu e de neglijat).
Nu pot sa spun decat ca, iar, mi`am pus intrebari despre societatea din ziua de azi, si m`a facut sa realizez, inca odata, cum oamenii sunt prizonierii statutului social.
Nici nu am cuvinte cum sa descriu ce sentimente mi`a starnit acest film. Intr`un fel mi`e rusine de mine ca nu am vazut acest film mai devreme, ca sa nu mai spun de faptul ca nu am citit cartea. Dar sa spun totusi saru`mana ca l`am vazut si acuma. “Niciodata nu e prea tarziu”, nu?
Leapsa
Am primit leapsa de la JeAnne: “ca sa fii cool, trebuie sa fii viu” initiata de Brightie.
Si o ‘tema’ este accidentul de masina. Pentru ca daca ar fi sa iau fiecare gest ce orice adolscent il face, gest ce e inteles gresit si poate duce la parastasul lui, m`as lungi mult prea mult.
Deci ma rezum la masina – un morman de fiare (si piele :D) care are doua taisuri.
Fie ca vorbesti la telefon, razi cu gura pana la urechi si faci misto cu tovarasii din masina, schimbi cedeul, apesi prea tare pe acceleratie, bei si te urci la volan, si in cel mai rau caz: “io`s ala mai tare, pot conduce pe distante mari” ceea ce implica o perioada de timp mai mare de 6 ore, toate acestea pot duce la accidente grave sau mai putin grave.
Dintotdeauna am fost de parere ca nu`ti dai seama ca pieton ce greseli faci decat atunci cand esti sofer, pentru ca sunt foarte multe cazuri in care trecerea nu este chiar asa vizibila, din pricina masinilor fara loc de parcare, si se poate intampla ca un pieton sa`ti iasa in fata fara sa`l observi. Sunt foarte multi pietoni ce nici nu se asigura, d`apoi sa se grabeasca cand trec trecerea. Nu numai ca parca isi bat joc de tine cand merg ca melcii pe trecere, d`apoi cand iti apar brusc de dupa o masina.
Imi amintesc cum imi spunea tata intr`o discutie in care ne varsam nervii pe astfel de pietoni, ca acu ceva vreme buna, cand era o singura dacie intr`un orasel de 200 locuitori; ca politistii de la circulatie se imbracau in civil si treceau cand te asteptai mai putin, si daca nu respectai ce scria in regulament, te trezeai cu masina de politie in fata (masina ce de altfel statea pitita dupa colt sa te vada cum reactionezi) si cu o amenda.
Niciodata nu am fost de acord cu asa ceva, chiar daca este raspunderea ta sa ai grija de ce e in jur si ce fac pietonii, sa intuesti daca ei vor sa treaca sau nu. Nu sunt clarvazatoare, dar nici nu spun ca e responsabilitatea mea in totalitate pentru un molau ce se hotaraste sa faca tup! in fata mea.
Sunt tare fericita ca acuma au bagat legea cum ca daca lovesti un pieton pe strada, ce nu e pe trecere, nu se considera omor din culpa, cum era pana amu. Acum sunt fericita nu ca pot sa calc orice civil ce nu e pe trotuar ca in nush ce joc, ci pentru ca de cele mai multe ori cand mergi prin sate, nu sunt trotuare si satenii sunt obisnuiti sa mearga chiar si pe mijlocul drumului. Asta ca sa nu mai mentionez de cei beti indiferent ca`i zi sau noapte. Si e cel mai periculos cu astia mai ales pe timp de noapte. Nu mai spun de ce fel de accidente se pot produce din cauza carutelor nesemnalizate.
Si amu sa spun ca am scapat de mania vitezei. Cei ce m`au prins la volan doar in primul an de condus stiu despre ce vorbesc. Acuma pot spune ca sunt o alta persoana. Nu ma bag in fata altora ca chioampa, chiar de mi`s fumeie. Nu imi plac nici mie femeile ce se baga pe unde tre si spun ca scapa pentru ca is chioampe (taiat) doamne. Acord prioritate pietonilor la trecere, chiar daca sunt nevoita sa le fac o invitatie la trecere in scris (adica semn si asteptat pana se pun in miscare pe trecere). Las orice smecher in fata mea, ca au “mai multi cai”, desi unii is cu mamaliga`n geam.
Amu toti trecem prin perioade de genul asta: teribilism la volan. Si aproape toti ne dam seama cum ar trebuie sa conducem de fapt. Unii mai devreme, altii mai tarziu. Acuma depinde foarte mult de faptul cu punerea in aplicare a ceea ce ne dam seama.
O chestie care ar trebui luata aminte, niste vorbe ce mi`au fost spuse de mama si instructorul auto: “nu e vorba ca nu am incredere in tine cum conduci, e vorba ca nu am incredere in cei din jur”. Si mare dreptate aveau, ca din cauza unora trebuia deja sa fiu sub doi metri de pamant, si nu doar odata.
Si inca ceva ce mai toti conducatorii auto stiu: feriti`va de taxiuri, masinile de distributie si tiruri. Ca restul, cum era in reclama de la teve, pentru care nu conteaza numarul de titluri universitare si diplome, ci grosimea lantului de la gat si caii putere, sunt, zic io, mai usor de evitat.
Si leapsa se duce mai departe la Doru.
Ask and you shall receive
One day, surfing the newspapers on the net, I saw a headline that captured my attention: ‘Desperate, Romanians have began begging online’. I laughed for a few minutes, with tears in my eyes, not knowing, not even now, if it`s a laughing or a crying matter. And with this article I saw two links to some sites that were created just for a give-and-take bargain. After I surfed those links I thought to myself: ‘Now, after years and years of evolution, we have began to evolve and have access to information that in the past required time, a lot of time, now with a simple click we have almost everything that we wanted. And now, we begin to beg on the net?’ That`s hilarious and at the same time degrading.
In the article this bargain was printed like this: ‘With all this, there is a form of commerce on these sites: swop (barter). A leather jacket in exchange for some silver jewelry.’
I can`t wonder, but should we blame the world economic crises for this too?
I can`t help to abduce this discussion to some landscapes I saw a few days ago in Bulgaria: fields covered with crop. And when I went a week or so in Bucharest, the landscapes on the way to Bucharest were just plain fields, nothingness, like I was in the middle of nowhere, like Courage.
The other day I was surfing the net to get more information about scholarships abroad, and I passed an information in which Norway gives Romania almost 100 mil. euros, non-refundable funds, for 70 projects. And all of them will be eco. Now, this is good and bad in the same time. Why? Well it`s good that someone thought of putting windmills in Romanians most windy area, and it`s bad that Romanians didn`t done this from the beginning . It`s degrading for a country with potential, that it`s inhabitants don`t explore this potential at full.
But form where I started and where I ended up…
And a question rises with the beginning of these sites: will this form of ‘commerce’ is going to have an ending or an evolution? And if it is going to evolve, then: in what will it evolve?
And I, as a curious cat that has only 3 lives left, wonders on, unsatisfied with curiosity…
seelenlos's Blog 